Portret #remesh: Cum să găsești puterea de a relua viața de la zero

„Cred că m-am născut a doua oară. Acum doresc să fac mult mai mult, să am și eu un alt fel de viitor.”

Alexandru are 36 de ani, e din București, și lucrează în atelierul-întreprindere socială remesh din cadrul Asociației Ateliere Fără Frontiere de o lună și jumătate. E primul lui loc de muncă legal. A lucrat în construcții și câteva luni ca tâmplar, însă angajatorii nu menționau nimic despre contractul de muncă.

„Patronul mi-a spus că sunt angajat, eu am așteptat 3 luni de zile, persoanele de acolo nu-mi spuneau nimic. Nu știm, nu știm. Când am încercat să-mi fac rată mi-au spus că nu figurez. Așa am aflat că n-am acte.”

În 2017, în urma unui accident, Alexandru a fost în comă timp de 21 de zile. Fiica lui se născuse cu o lună în urmă. „Practic aveam ochii închiși dar auzeam persoanele de acolo din salon. Ei vorbeau cu mine, eu dădeam să vorbesc cu ei, și nu puteam. Mă enervam și-mi curgeau lacrimile, îi auzeam cum zic uite, plânge.”

Când și-a revenit din comă, găsirea unui loc de muncă a devenit foarte complicată. „În construcții se câștiga mult, dar nu-mi făceau acte. Eu nu am dat importanță școlii, ca să salți un fier de jos nu-ți trebuie școală. Dar a venit necazul ăsta și n-am mai putut.” Era în recuperare, avea probleme de mobilitate și echilibru, o hemipareză și doar patru clase. „Eu am indemnizație de 60 de lei pe lună. Luna asta a fost mărită cu 4 lei.” Nu îi rămăseseră multe variante: în construcții nu mai putea lucra, iar pentru alte tipuri de munci i se cerea mai multă școală, măcar opt clase. Familia lui a plecat în Germania când era mic, acolo nu se descurca la școală. „Ei vorbeau nemțește, eu românește, și nu ne înțelegeam absolut deloc.” Întorși în țară s-a înscris la școală, dar deja era mare pentru primele clase. „Îmi trebuiau bani de buzunar, trebuia să lucrez, să-mi câștig existența, nu puteam să-i spun mamei dă-mi și mie bani să-mi cumpăr o ciocolată. Am început să ajut pe unul-pe altul, cine avea nevoie. Când venea zăpada dădeam la lopată la mașini.”

Povestește toate astea pe scurt, fără să pară că se plânge. Stă drept pe scaun, e atent, pare foarte hotărât și plin de energie.

Tot căutând de lucru după accident a aflat de Ateliere Fără Frontiere, că oferă loc de muncă legal, și dacă nu ai școală, și dacă nu ai experiență. Te ajută să te pui pe picioare când rămâi fără variante. „Cred că m- am născut a doua oară. Acum doresc să fac mult mai mult, să am și eu un alt fel de viitor.”

La remesh face croitorie, care i se potrivește pentru că e o muncă migăloasă, care îl stimulează și îl ajută în recuperare. „Aici când mi s-a spus că se poate, chiar am fost bucuros, abia așteptam. Îmi place să râd, să glumesc, mă simt bine în echipa asta. Mă pricep la croitorie, lucrez la milimetru, așa sunt eu. Pentru mine e și un sport, pentru că stai în picioare, dai din mână, nu stai degeaba. Când am ieșit din spital nu puteam să merg deloc, nici acum nu am echilibru, îmi tremură și mâna. Aici am și activitate fizică, plus mersul din sectorul 1 până aici, să cobor și să urc scări în fiecare dimineață ca să vin la lucru.”

Azi e prima zi de școală. Alexandru începe clasa a cincea, prin programul „A doua șansă”. Va studia istorie, științe și geografie. Își dorește să să termine 8 clase, să poată avea o relație bună cu fiica lui și să lucreze ca tâmplar în viitor.

Seria acestor interviuri este susținută de Banca Transilvania, partener strategic al atelierului #remesh.