Portret #remesh: Bob Claudia Marinela – Despre bucuria de a croi poveste după poveste

Bob Claudia Marinela– șefă de echipă la atelierul REMESH de 3 ani

Claudia îi ghidează pe cei 8 angajați ai atelierului social remesh, îi învață croitorie și îi ajută să se adapteze rigorilor unui loc de muncă – primul din viața unora dintre ei.

În 13 ani, Remesh a reciclat peste 160.000 de metri de bannere și mesh-uri. Munca aceasta importantă e făcută de oameni cu diferite vulnerabilități și dizabilități, pentru care găsirea unui loc de muncă „clasic” ar fi o provocare. „Persoane care provin din medii vulnerabile vin aici pentru a dobândi abilități de lucru, pentru a se stabiliza emoțional. Învață o meserie, aici se fac produse unice, inedite: cu câte o poveste în spate- a celui care le lucrează”, îmi explică Claudia.

Bannerele și mesh-urile publicitare au viață foarte scurtă – tone de plastic fără alternativă de reciclare. În atelier Claudia și colegii ei le dau o viață nouă transformându-le în obiecte cu design unic, datorită particularităților materialelor folosite, și cu o estetică foarte cool– genți, ghiozdane, borsete și accesorii pentru casă.

„Vrem să valorificăm pe cât posibil, prin produse sustenabile, toate materialele pe care le primim. Personalizăm și redimensionăm produsul, schimbăm modelul, după nevoile clientului. Caut să punem și cât mai puține accesorii cumpărate, fără chingi, catarame. Să folosim pe cât posibil doar materialul, să nu producem alte deșeuri. Trebuie să irosim cât mai puțin material, totul se reutilizează, nimic nu se pierde. Și ce rămâne în urma croitului, le tocăm și umplem tabureți cu ele.”

Pentru că munca în atelier presupune, pe lângă producția propriu-zisă, o investiție emoțională mai mare decât în alt tip de loc de muncă, fără componentă socială, Claudia a trebuit să învețe să navigheze apele tulburi ale lucrului cu colegii din medii dezavantajate. „Când am ajuns în atelierul remesh a început o nouă etapă în viața mea, o provocare, era total diferit față de ce lucrasem înainte – alte principii, lucrul cu oameni care au probleme mari și sunt foarte sensibili, în situații dificile. Au nevoie de îndrumare, de multă atenție. Am învățat treptat.

Înainte am lucrat ca coordonator de producție într-o fabrică de confecții, în echipă cu mai multe femei. Și aici la remesh majoritatea suntem femei, și mi-e mai ușor. Iar partea profesională am învățat-o treptat. (…) Aici sunt mult mai implicată emoțional decât într-un loc de muncă normal. Sunt aici și persoane care nu au mai lucrat niciodată. Mă ocup și de partea de producție, și trebuie să mă gândesc ce poate să facă fiecare om și ce probleme are, la procesul lor de învățare, și de navigarea prin toate probleme lor, de sănătate și sociale, care apar la lucru. Eu îi și învăț, nu doar croitorie, dar și tot ce ține de punctualitate, de adaptare (de exemplu, sunt operațiuni pentru care trebuie să stea mult în picioare), de lucrul în echipă, respectarea echipamentului și a regulilor (să nu vorbească la telefon etc), de colaborarea cu colegii – e o responsabilitate foarte mare. Iar cel mai greu lucru pentru mine e conflictul, când trebuie să aplanez discuțiile care apar între colegi. ”

Claudia îmi răspunde cu blândețe și răbdare la toate întrebările și curiozitățile și din când în când câte un val de entuziasm îi luminează privirea și mă face să simt că vede mult sens în munca ei: „Sunt persoane cu probleme care se acomodează foarte greu, pe care le învăț, le inițiez pas cu pas, de la operațiile cele mai simple – curățat, tăiat, până la mașina de cusut. După evaluarea de 3 luni decid, împreună cu consilierul de inserție, dacă angajatul poate sau nu să avanseze mai departe, către operațiuni mai dificile. De cele mai multe ori ajungem să îi ajutăm să dobândească abilități de lucru, să facă un produs de la cap la coadă. Asta e o mare bucurie. Sunt oameni care și-au găsit mai departe locuri de muncă tot în croitorie. Și asta e o bucurie. Dacă au învățat ceva, pot continua frumos pe acest drum. (…) Cea mai mare satisfacție e când cineva pleacă de aici cu niște învățături, și știu că la următorul loc de muncă se va integra bine. Am avut o fată în atelier care a fost foarte bună, și-a dorit mult schimbarea, a învățat repede, de la A la Z, și s-a angajat apoi într-o fabrică de confecții. M-a sensibilizat.

Îmi place să fac un produs nou, un prototip,  de la zero, îmi dă multă energie. Începând de la sulul de banner, pe care îl desfac, îl tai, aleg partea cea mai frumoasă, îl măsor, îl croiesc, îl transform în altceva.  Bannerele și mesh-urile nu ajung să polueze, noi le transformăm în produse sustenabile, prind viață pentru mai departe, iar oamenii, dându-le viață, învață o meserie și prind abilități pentru mai departe. ”

Seria acestor interviuri este susținută de Banca Transilvania, partener strategic al atelierului #remesh.