Portret #remesh – Anastasia – Despre puterea de a-ți reconstrui viața într-un mediu străin
Trei generații de femei au fugit din Odesa după ce Rusia a invadat Ucraina în februarie 2022. S-au gândit și au decis: „nu o să putem rămâne acasă, așa că mai bine să fugim cât mai repede”. Așa că Anastasia, împreună cu mama și bunica ei au mers la Chișinău, unde au stat 3 luni. De acolo au ajuns la București.
Anastasia are 17 ani. E foarte calmă și serioasă, puțin timidă, nu se uită în ochii mei și când îi găsesc în sfârșit privirea, mă intimidez și eu. Dă răspunsuri scurte la întrebările pe care le pun cu ajutorul Alionei care ne traduce tot dialogul. Aflu că după ce a ajuns în București împreună cu mama și bunica, a lucrat câteva luni la un magazin de retail, după care a venit la un interviu de angajare la Ateliere Fără Frontiere la sfatul prietenului ei, care era beneficiar al proiectului. La interviu s-a simțit confortabil, și s-a adaptat la programul de lucru și la noul colectiv.
Aliona, care îi e consilier de inserție, îmi povestește că la început timiditatea Anastasiei forma un mic zid în jurul ei, că părea încremenită și a fost greu să o încurajeze să se deschidă. O adolescentă care a fugit din calea unui război, obligată să-și încropească un rost într-o țară nouă. Ușor-ușor, cu fiecare problemă administrativă descâlcită cu ajutorul echipei AFF, și cu fiecare zi în care viața înainta în liniște, zidul s-a tot micșorat.
Anul trecut și-a dat bacalaureatul la distanță, după ce a reușit să își schimbe cu mare greutate în Germania buletinul pe care îl pierduse în fuga lor de acasă. Acum e studentă la Facultatea de Design a Universității din Odesa, face cursurile online. Anastasia e pasionată de tot ce-i frumos, așa că s-a potrivit foarte bine la remesh, unde a învățat să coasă la mașină și să croiască, și face totul cu pasiune. „M-am gândit să strâng bani și să-mi iau o mașină de cusut”. Vrea să își construiască o carieră în design și în paralel să ia cursuri de cosmetică, pentru că visează să aibă propriul salon de înfrumusețare.
„Au loc multe schimbări, foarte rapid totul, dar m-am obișnuit aici. Chiar dacă am o viață nouă, cu alte reguli și altă mentalitate, simt că am fost primită foarte bine. ” Și bariera lingvistică e tot mai ușor de gestionat, deja înțelege bine ce se discută în jurul ei, și poate forma propoziții simple. O întreb ce crede despre conceptul remesh, pentru că obiectele pe care le coase la mașină sunt construite din materiale recuperate și reciclate. Îmi spune că generația ei e foarte conștientă de problemele de mediu, și știe cât de important e să facem cu toții un efort.
„Are simț estetic, desenează foarte bine, are dexteritate, linia la mașină îi iese perfect dreaptă, se vede că face totul cu plăcere, șefa de echipă o laudă mereu și îmi spune că lucrează impecabil. Eu mă bucur, am încercat de când ne-am cunoscut să o motivez să viseze la ziua de mâine. Ea are nevoie de un vis. Vă dați seama, copiii ăștia au fost obligați să fugă din viața lor, din patul lor. Ea trebuia să danseze cu prietenii, nu să se gândească la război. Avea balul de absolvire, se gândea la viitor și brusc au rămas cu toții pe drumuri. Acum e foarte important să creadă că totul poate să fie bine” , îmi explică Aliona.
Seria acestor interviuri este susținută de Banca Transilvania, partener strategic al atelierului remesh.
Interviu scris de către Ioana Cîrlig.
